arhivă

Time Management

2.   Fewer years with the same employer

This is one of the most obvious ones, illustrated by numerous studies and witnessed by most of us when we think about how our parents’ generation was working. Almost literally, their work life has been lived with the same employer. Now, the average number of years with an employer in the US, according to Fast Company, is 4.4 and the number is going down.

If you’re a leader, do your best to keep the great people. Don’t take their loyalty for granted. Don’t assume that they’re here to stay for a decade. Think of them as your most valuable customers, who can always get another offer. Identify what they want and give it to them. If it’s a title, be generous. If it’s a different kind of work, be creative. If it’s recognition or learning opportunities, be prompt. If it’s more money, be… well, it’s never only about the money. When they say they want more money, usually what they mean is that they want more money and also something else, just as important, if not more important. Find out what that is.

If you’re a leader, look for talent outside your company, outside your industry. If you know great people somewhere but think they won’t move away, reconsider. They just might do it. Look for great people in industries that have just had their peak and now they’re in decline or have lost the spark. The best people will most likely want out.

If you think about yourself, be open to change. Your employer is not the only employer out there. But in the same time, be aware that the grass is not greener somewhere else. So first, strive to get what you want where you are. Before you ask for something, make sure you have a track record of over delivery. Otherwise you might not be taken seriously. Show your value. Do what they ask of you, and then some. Streamline processes, be responsible and with initiative. Improve things. Don’t do the work of others but do more inside your work. As comedian and actor Steve Martin says, “be so good they can’t ignore you”. Then think deeply about what you want. And only then go ask for it. Insist, but not too much. You know the rest, from the last paragraph of the first trend.

It’s helpful to know what are the global trends in the way people work. If you’re a leader, or if you’re only responsible for yourself, you know what to expect and how to prepare.

Please find below 4 of the directions that can be felt already and that are likely to shape the lives of people and organizations in the years to come.

1.  Flexible work hours

The early stages are here already. More and more companies are allowing people to arrive at work between 7 and 10 and leave 8 hours later, for instance. But this is just the beginning. People are going to ask for larger lunch breaks, for the possibility of working from outside the office, for days off compensated by 2-3 hours extra in the other days and so on.

If you’re a leader, don’t oppose it. Yes, there may be corporate procedures and habits and paradigms that support the traditional way of working. But if you just defend these things without giving people a chance to try out the changes they suggest, you might find yourself losing the loyalty and energy of the people and, possibly, even the people themselves. And, as you’ve probably seen along the years, the first ones to leave are not the ones you’d like to get rid of but the ones you’d like to keep.

Give people the chance to have what they ask for. A simple way to do this without jeopardizing your business is to make people responsible for results, not for tasks. You won’t be next to them to see what they’re doing but they should report the results you expect. Monitor their results closely and see what happens. If it works out, it’s a win-win – you get the results, they get the schedule that fits them. If it doesn’t work out, you return to business as usual and you have an extra leverage on your people: you’re not the one who did not allow them to try something new, you’re the one who trusted them and whom they have failed.

If you’re thinking about yourself, think about the schedule that would really suit you. Avoid asking for a different schedule just because someone else is asking for it. Think about the life style you want, about the chores you have to do, about the things you’d like to spend more time on. Think twice. And when you’re sure this new schedule would not compromise your work performance, go and ask for it. Insist, but not too much.

If they give it to you, make sure you over deliver. You’ll be closely watched. Respect your commitments. Enjoy your other activities. If you see it doesn’t work, don’t wait until the boss tells you it doesn’t work. Take the initiative to change back. If it works, don’t brag about it to your colleagues, as you might not do them any good. Just enjoy it and make the best out of every day.

If they don’t give it to you, even though it’s important to you, still do your best, but be ready to leave.

 

Cred că ni s-a întâmplat multora să fie nevoie să ne trezim dimineața devreme pentru a prinde un avion spre vacanță. Dacă avionul bucuriei mult așteptate pleacă la 7 și trebuie să te trezești la 4, te trezești entuziast imediat, te miști repede și nu-ți vine să bombănești că e prea devreme.

Trezitul cu noaptea în cap pentru serviciu, în schimb, adeseori nu urmează aceiași pași. Te miști cu încetinitorul, după ce în prealabil ai dat “Snooze” de câteva ori, respiri adânc și trist iar apoi ușor, ușor percepția asupra vieții revine în parametri mai buni.

Cu sau fără vacanță, întrebarea care merită adresată este: cam câte treziri zâmbitoare ai într-o lună obișnuită? Poate e nerealist să-ți propui să te trezești ca un arc în fiecare dimineață, aplaudând și strigând de bucurie. Dar dacă aproape toate zilele încep cu greu și cu întrebări existențiale în tonuri închise, atunci merită făcut ceva.

Soluția cea mai la îndemână e, evident, să te culci mai devreme ca să te trezești mai ușor. Dar știm că, de cele mai multe ori, nu despre asta e vorba. E vorba despre ce te-așteaptă după ce te trezești, ce loc de muncă, ce activități, ce oameni, ce semnificație are ceea ce faci.

Dacă vrei, analizează un pic entuziasmul dimineților tale. Iar dacă nu ești mulțumit, identifică problemele și fă ceva în privința lor imediat. E ușor de zis, dar mai greu de făcut. Motivația de a schimba lucrurile ar putea veni dintr-un refren al unei cunoscute melodii, refren ușor modificat: “E viața ta, ai grijă de ea!”.

Originalul e un pic altfel și il poți savura chiar aici:

Am petrecut recent câteva zile la Londra, în biroul unei mari companii multinaționale. La un moment dat, cineva din grup a vrut să ne arate un film de pe YouTube dar a constatat că rețeaua wireless din birou nu permitea accesul la YouTube. Nu puteam intra pe pagina web respectivă nici de pe calculatoare, nici de pe iPad. Dar dacă pe iPad aveai instalată aplicația YouTube, prin ea puteai avea acces neîngrădit la orice video de-acolo, prin aceeași rețea wireless a companiei.

La fel si cu Facebook. Pe web apărea un mesaj neprietenos care te trimitea la plimbare, în schimb dacă aveai aplicația Facebook pe iPad sau pe telefon, puteai sta pe Facebook cât pofteai.

Am zâmbit, gândindu-mă că scopul de a concentra oamenii pe muncă și de a le limita accesul la diferite site-uri este compromis prin alegerea unor mijloace care nu mai sunt potrivite. În urmă cu câțiva ani dacă blocai accesul la worldwideweb, se încheia discuția. Dar acum situația e alta iar mijloacele prin care vrei să atingi acel scop trebuie să fie și ele altele.

M-am întrebat dacă nu cumva și nouă ni se poate întâmpla să vrem să atingem anumite scopuri folosind metode care nu mai sunt cele potrivite, care sunt învechite sau chiar contraproductive.

Dacă tot suntem încă la început de an, cred că merită să analizăm dacă drumurile stabilite pentru anumite destinații sunt cele mai potrivite sau se pot găsi și altele, mai ușoare și mai plăcute.

Revista Time publica saptamana aceasta un mic interviu cu dl.Ratan Tata, marele industrias indian care conduce un conglomerat cu venituri anuale de aproximativ 100 miliarde USD si cu aproape o jumatate de milion de angajati. Averea personala a domnului Tata e estimata la 1 miliard USD.

Prima parte a interviului, care ne si intereseaza, poate fi citita aici.

Domnul Ratan Tata, in varsta de 75 de ani, se retrage de la conducerea grupului si declara ca e bucuros de faptul ca de-acum inainte „voi avea timp sa fac lucrurile pe care vreau sa le fac”. Adica cum?!? Aici s-ar potrivi fascinantul spectacol de mirare al domnului Valentin Stan, pe care nu l-am mai vazut de multa vreme, dar cred ca ne descurcam si fara artificii.

Pare trista situatia asta, in care abia la 75 de ani spui ca poti face ce vrei, desi esti cu banuti frumosi in buzunar si cu rezultate exceptionale in portofoliu. Desigur ca nu putem trage concluzii incriminatoare dupa un singur interviu; domnul Ratan Tata o fi avand motive bune pentru a fi angajat atata timp in niste responsabilitati care par sa-i fi ingradit libertatea de a face ce doreste.

Dar putem trage totusi o concluzie. Pesimistul ar zice: vezi, oricum nu poti face ce vrei nici daca ai miliardul in buzunar, cu atat mai putin daca nu-l ai. Deci nu te zbate, pentru ca te stresezi degeaba.

Eu iti propun insa un alt gand: atentie ce decizii iei, pentru ca uneori trebuie sa traiesti cu deciziile respective multa vreme si poti deveni usor prizonierul lor. Iar alegerile sunt ale tale, nu prea poti da vina pe un sef neintelegator, pe o aglomeratie perpetua la serviciu sau pe faptul ca ai facut ce fac si altii.

Iti doresc sa ai un an in care sa ai timp sa faci ce vrei.

Ai găsit probabil în multe locuri recomandarea de a reflecta, “la cumpăna dintre ani”, pe marginea scopurilor pe care ți le dorești pentru anul care vine.

Exercițiul e sănătos dar poate fi inutil și chiar dăunător dacă e făcut greșit. Tentațiile neproductive sunt:

  • să proiectezi în noul an varianta pozitivă a multor lucruri de care nu ai fost mulțumit în anul care se încheie: să petrec mai mult timp cu familia, să am grijă de sănătate, să nu mă mai îngraș, să economisesc totuși niște bani, să nu mai stau peste program la serviciu, să pot spune “nu” mai ușor etc.;
  • să enumeri dorințe care te entuziasmează: să-mi regăsesc pasiunea pentru pictură, să am un work/life balance mai sănătos, să fiu mai bun cu cei de lângă mine, să am o formă fizică de admirat;
  • să-ți propui obiective care dau bine, cu deadline și cu tot pachetul: să pot vorbi fluent limba franceză până la finalul lunii iunie, să trag tare toată primăvara pentru a promova un nivel în ierarhia companiei, să economisesc lunar suma X, să alerg la maratonul de la Madrid, din aprilie, și să închei cu un timp sub 4:30 etc. Dacă aceste obiective reprezintă cu adevărat ceea ce vrei, atunci e bine. Dar mulți consideră că la final de an prinde bine să-și stabilească totuși niște obiective, chiar dacă nu îi trage inima prea tare în direcțiile respective. Se întâmplă să și facă niște pași spre a le atinge doar că la un moment dat, când dau de greu, încep explicațiile cu rol de supapă de depresurizare: “da’ de ce-oi fi zis eu “iunie”, că doar nu mă mut în Franța. Dacă vorbesc cât de cât franceza până în septembrie, e ok”; “bine-ar fi să economisesc X, dar dacă nu-mi ies socotelile, economisesc mai puțin câteva luni și apoi compensez eu cumva”; “decât să mă duc până la Madrid și să nu obțin ce vreau, mai bine încep cu maratonul de la Berlin, din septembrie; e chiar mai bine așa, pentru că am timp mai mult să mă pregătesc iar pregătirea e cheia aici”.

Tu probabil ești ok dar foarte mulți sunt cuprinși de entuziasm în aceste zile de vacanță iar optimismul cu care trec lucruri pe hârtie devine după 4-6 luni o piatră de moară și o sursă de stres, văzând cum trec săptămânile iar ideile de pe hărtie sunt departe de a fi devenit realitate.

Nu-ți recomand deci o listă de obiective SMART, animate de citate impresionante din Michelangelo sau Winston Churchill.

Dacă vrei, te-aș invita mai degrabă să cugeți un pic pe marginea următoarelor două întrebări:

  1. Care ar fi două proiecte mari și importante ale tale pe care ai vrea să le vezi realizate în 2013? Pot fi despre serviciu sau despre viața în afara serviciului, dar bine-ar fi să nu fie amândouă despre serviciu. Acolo se vor găsi oricum destui colegi, șefi, clienți sau furnizori dornici să-ți traseze ținte. Care sunt două idei la care te gândești de mult, care nu sunt de ici de colo și a căror realizare te-ar face să te simți mai implinit și mai liniștit? Dacă te gândești la patru sau cinci proiecte, se prea poate să te trezești că alergi după prea mulți iepuri. Unul singur te poate așeza pe un drum cam îngust. Două sunt numai bune. Alege-le în așa fel încât ele să te scoată din zona de confort și să-ți aducă beneficii pe mai multe planuri.
  2. Care ar fi două obiceiuri bune pe care ai vrea să le împământenești pentru anul care vine? Aici nu e vorba despre mari proiecte ci despre mici rutine care te fac mai bun. Poți porni în definirea lor de la obiceiurile neproductive pe care ți-ai dat seama că le ai și pe care ai vrea să le înlocuiești cu ceva mai util. Uite câteva exemple: unii își încep ziua la serviciu cu e-mailurile, cu mici discuții și cu rezolvarea unor sarcini mărunte. Constată că s-a făcut ora 10 sau 11 și încă n-au luat taurul de coarne. Poate ar fi bine să te obișnuiești să-ți începi ziua cu o sarcină importantă și neatractivă dar care trebuie rezolvată. Îi dedici prima oră de lucru, scapi de ea, ziua arată mai bine și apoi te poți ocupa mai liniștit de micile sarcini și e-mailuri, care oricum nu se termină niciodată. Alții își petrec ultima parte a zilei răsfoind canalele TV, postările recente de pe Facebook sau știrile zilei. După o vreme, constată semiadormiți că nu s-au ales cu mare lucru. Poate ai vrea să ai obiceiul de a citi o oră seara, în fiecare seară.

Răspunsurile la aceste două întrebări îți pot da un elan formidabil pentru noul an. Proiectele te animă iar obiceiurile bune te ajută să te apropii de rezultatele dorite, pas cu pas.

Pentru mine un astfel de proiect în 2012 a fost scrierea cărții Musai List. Intenția exista de mai multă vreme, pregătirile se desfășurau și ele cât de cât, dar nu organizat. În urmă cu un an am zis că înainte de Crăciunul lui 2012 cartea trebuie să fie pe rafturile librăriilor. Acum nu numai că e disponibilă, dar se și bucură de un feedback foarte bun din partea cititorilor iar într-o lună de la lansare e deja un best seller al categoriei ei.

Cu siguranță ai și tu proiectele tale realizate, pe care le-ai definit odată și apoi le-ai urmărit cu perseverență până la realizare. Pentru noul an poate nu e nevoie să enumeri, ca prea mulți alții, lucrurile pe care ni le dorim cu toții. Cred că e mai productiv ca, pe de o parte, să te hotărăști asupra a două proiecte importante și să nu te lași până nu le realizezi iar, pe de altă parte, să-ți faci câteva obiceiuri bune, cu ajutorul cărora să te bucuri mai mult de fiecare zi. Alege proiectele și obiceiurile în așa fel încât dacă le rezolvi să fii cu adevărat mulțumit, nu să simți că pașii au fost prea mici. Dacă cumva închei proiectele și cimentezi obiceiurile în prima parte a anului, desigur că îți poți stabili alte ținte pentru mai departe.

Îți doresc ca în 2013 să muncești eficient, să faci loc pentru ce-ți place și să te bucuri de fiecare zi!

P.S. Notează-ți undeva cele două proiecte și cele două obiceiuri. Pe un cartonaș de ținut în portofel, într-un document pe calculator, undeva pe smartphone, dar notează-le. Și fă un prim pas în direcția lor, oricât de mic, chiar azi: spune-le cuiva, caută niște informații, dă un prim telefon.

%d blogeri au apreciat: