arhivă

Arhivele lunare: Ianuarie 2013

Am petrecut recent câteva zile la Londra, în biroul unei mari companii multinaționale. La un moment dat, cineva din grup a vrut să ne arate un film de pe YouTube dar a constatat că rețeaua wireless din birou nu permitea accesul la YouTube. Nu puteam intra pe pagina web respectivă nici de pe calculatoare, nici de pe iPad. Dar dacă pe iPad aveai instalată aplicația YouTube, prin ea puteai avea acces neîngrădit la orice video de-acolo, prin aceeași rețea wireless a companiei.

La fel si cu Facebook. Pe web apărea un mesaj neprietenos care te trimitea la plimbare, în schimb dacă aveai aplicația Facebook pe iPad sau pe telefon, puteai sta pe Facebook cât pofteai.

Am zâmbit, gândindu-mă că scopul de a concentra oamenii pe muncă și de a le limita accesul la diferite site-uri este compromis prin alegerea unor mijloace care nu mai sunt potrivite. În urmă cu câțiva ani dacă blocai accesul la worldwideweb, se încheia discuția. Dar acum situația e alta iar mijloacele prin care vrei să atingi acel scop trebuie să fie și ele altele.

M-am întrebat dacă nu cumva și nouă ni se poate întâmpla să vrem să atingem anumite scopuri folosind metode care nu mai sunt cele potrivite, care sunt învechite sau chiar contraproductive.

Dacă tot suntem încă la început de an, cred că merită să analizăm dacă drumurile stabilite pentru anumite destinații sunt cele mai potrivite sau se pot găsi și altele, mai ușoare și mai plăcute.

Revista Time publica saptamana aceasta un mic interviu cu dl.Ratan Tata, marele industrias indian care conduce un conglomerat cu venituri anuale de aproximativ 100 miliarde USD si cu aproape o jumatate de milion de angajati. Averea personala a domnului Tata e estimata la 1 miliard USD.

Prima parte a interviului, care ne si intereseaza, poate fi citita aici.

Domnul Ratan Tata, in varsta de 75 de ani, se retrage de la conducerea grupului si declara ca e bucuros de faptul ca de-acum inainte „voi avea timp sa fac lucrurile pe care vreau sa le fac”. Adica cum?!? Aici s-ar potrivi fascinantul spectacol de mirare al domnului Valentin Stan, pe care nu l-am mai vazut de multa vreme, dar cred ca ne descurcam si fara artificii.

Pare trista situatia asta, in care abia la 75 de ani spui ca poti face ce vrei, desi esti cu banuti frumosi in buzunar si cu rezultate exceptionale in portofoliu. Desigur ca nu putem trage concluzii incriminatoare dupa un singur interviu; domnul Ratan Tata o fi avand motive bune pentru a fi angajat atata timp in niste responsabilitati care par sa-i fi ingradit libertatea de a face ce doreste.

Dar putem trage totusi o concluzie. Pesimistul ar zice: vezi, oricum nu poti face ce vrei nici daca ai miliardul in buzunar, cu atat mai putin daca nu-l ai. Deci nu te zbate, pentru ca te stresezi degeaba.

Eu iti propun insa un alt gand: atentie ce decizii iei, pentru ca uneori trebuie sa traiesti cu deciziile respective multa vreme si poti deveni usor prizonierul lor. Iar alegerile sunt ale tale, nu prea poti da vina pe un sef neintelegator, pe o aglomeratie perpetua la serviciu sau pe faptul ca ai facut ce fac si altii.

Iti doresc sa ai un an in care sa ai timp sa faci ce vrei.

%d blogeri au apreciat asta: