arhivă

Arhivele lunare: Octombrie 2012

Seria celor trei dezbateri între Romney și Obama s-a încheiat. Rămâne să vedem pe 6 noiembrie cine cum a punctat de fapt. Până atunci, mă gândeam să subliniez două idei importante pentru fiecare dintre noi, ilustrate de alți președinți americani.

Prima dezbatere televizată a avut loc în 26 septembrie 1960, între Richard Nixon și JF Kennedy.

Dacă mai era nevoie de încă o subliniere a importanței comunicării nonverbale văzute: cei care au ascultat dezbaterea la radio – cum era obiceiul până atunci – l-au dat câștigător pe Nixon. Cei care au urmărit-o la televizor l-au dat câștigător, de departe, pe Kennedy.

Nixon venea după două săptămâni în spital și o recuperare dificilă, în urma unui accident la genunchi. Slăbise 10kg si arăta mai rău decât îl știau americanii. JF Kennedy, pe de altă parte, era plin de viață și părea mult mai convingator.

Iată dezbaterea. Te poți uita măcar câteva minute, chiar și pe sărite, ca să vezi care erau temele principale atunci.

Dezbaterile televizate au devenit apoi un element central al campaniilor prezidențiale americane. Obiceiul s-a extins după 1960 și în alte țări, într-o formă sau alta. Abilitățile de vorbire în public ale candidaților au devenit un ingredient tot mai important în succesul lor; unii spun că poate prea important, dar asta e o altă discuție.

Maestrul aparițiilor publice, dintre toți președinții americani ai ultimei sute de ani, a fost Ronald Reagan. A știut de fiecare dată cum trebuie pusă problema în așa fel încât reacția publicului să fie cea dorită de el. Mulți lideri de sindicat și adversari politici au învățat pe propria piele că important e nu numai să ai o cauză valoroasă ci și să știi să o prezinți din cea mai bună perspectivă.

Ingredientul magic al lui Reagan era umorul. Uite mai jos o bucată dintr-o dezbatere în care Reagan a întors cu măiestrie și umor în favoarea sa un punct vulnerabil al său, care părea greu de “reparat”: era foarte bătrân. La începutul celui de-al doilea mandat avea 73 de ani, cea mai mare vârstă a unui președinte american la început de mandat, de până atunci și de atunci încoace.

Oamenii gândeau cam așa: “ne place de dumneata, vrem să te votăm din nou, dar ești cam bătrân; ce facem?”. Exact asta a fost întrebarea moderatorului. Iată răspunsul lui Reagan (râde până și contracandidatul său, Walter Mondale):

 

 

Uite încă un moment din campanie în care Reagan glumește pe seama vârstei sale:

 

Dacă vrei să vezi o trecere în revistă a stilului relaxat al lui Reagan, aici e locul potrivit:

 

Umorul e bun în prezentări. El trebuie adaptat la audiență și la subiect dar o prezentare clară, susținută relaxat și cu câte o glumă pe ici, pe colo, va avea un impact mai mare decât dacă aceleași mesaje ar fi livrate sec.

Îți doresc un weekend relaxat.

Dacă tot s-a anunțat concertul de anul viitor al Depeche Mode la București, permite-mi să subliniez cu ajutorul acestei formații importanța pregătirii temeinice pentru o apariție publică.

Mai jos ai piesa Somebody, cântată de Martin Lee Gore, cu acompaniamentul lui Alan Wilder la pian. Este un sound-check pentru concertul din seara respectivă.

Observă te rog că, deși pare să fie totul ok chiar de la început, oamenii cântă piesa până la final, nu se opresc după două minute și un “doi-zece, doi-zece”. Martin Gore o fi cântat-o de zeci de ori, dacă nu de sute de ori, ținând cont că a compus-o în 1984. Cu toate acestea, o cântă până la capăt.

Poate vor să se asigure că nu va fi chiar nicio surpriză, poate e doar pasiunea lor și, odată intrați în trăirile melodiei, nu mai pot ieși. În orice caz, bravo lor.

Iată melodia aici.

Uite încă un exemplu de pregătire temeinică: odată, tot la un World Business Forum (articol despre World Business Forum aici), am avut parte de un mic spectacol Cirque du Soleil la final. I-am văzut pe oameni repetând în pauza de prânz, chiar acolo pe scenă, și i-am spus unui prieten care era lângă mine: “uite-i că repetă. Chiar dacă sunt Cirque du Soleil și au mai executat aceste treburi de sute de ori, le mai repetă și aici.” “De aceea sunt Cirque du Soleil”, pune punctul pe i prietenul meu.

Așa că dacă Depeche Mode și Cirque du Soleil consideră important să se pregătească serios și cu răbdare pentru câte o reprezentație, ghici care e îndemnul pentru tine, pentru mine și pentru alții care vorbesc în public.

Americanilor le place spectacolul. De toate felurile. Așa că s-au strans aproape toți, azi dimineață, în fața ecranelor pentru a urmări a doua dezbatere între principalii candidați la funcția supremă în țara lor.

Interesul era cu atât mai mare cu cât în prima dezbatere Obama a părut cam obosit iar Romney foarte bine pregătit și se aștepta meciul revanșă și cu cât a doua dezbatere e mai interesantă decât prima, fiind în format town hall, cu întrebări din public și cu spațiu de mișcare între candidați.

Cele mai multe canale de știri îl dau pe Obama câștigător al dezbaterii. Chiar și Fox News, care e pentru Obama cam ceea ce e Antena 3 pentru Traian Băsescu, declară că “prestația lui Obama va fi lăudată, dar rămâne de văzut dacă președintele va reuși să recâștige avansul pe care-l avea înainte de prima dezbatere”.

Scriu aceste rânduri pentru a sublinia ceva ce spunem de multă vreme în cursurile de public speaking, ceva ce unii înțeleg foarte bine dar alții încă nu: succesul unei apariții publice e dat atât de CE spui cât și de CUM spui.

Dacă ne uităm la cele două dezbateri dintre Obama și Romney, constatăm cu ușurință că s-au spus cam aceleași lucruri. Cei doi nu și-au schimbat politicile în două săptămâni, nu cred în altceva azi față de 3 octombrie. Și, cu toate astea, la prima dezbatere s-a impus Romney, în timp ce la a doua Obama. Diferența, deci, vine din CUM, din modul în care au spus ce-au avut de spus.

Pentru fiecare dintre noi, care din când în când ne ridicăm pentru a le vorbi unora sau altora, acest CUM este foarte important. Cu toate astea, mă minunez frecvent cât de expeditiv își pregătesc oamenii prezentările, cât de neglijent le susțin, cât de mult sunt concentrați pe conținut, pe ceea ce au ei de spus, cât de puține mesaje transmise de audiență în timpul prezentării reușesc să prindă și să interpreteze.

Desigur, unii se descurcă bine. De fapt, tot mai mulți. Dar spectacolele mediocrității în prezentări se pot vedea încă, în multe locuri.

În încheiere, două vorbe despre prestația fiecărui candidat azi dimineață.

Barack Obama, spre deosebire de prima dezbatere, a fost foarte prezent: mereu pe fază și cu antenele sus, atent la răspunsurile lui Romney, la reacțiile sălii și ale moderatoarei. Cred că am întâlnit cu toții oameni care deși sunt în sală, par absenți. Obama a fost exact opusul. În plus, a fost mult mai direct fără să fie agresiv, a arătat limpede ce-ar face el și ce-ar face Romney într-o anume situație. A părut și foarte autoritar în câteva rânduri și, cum le place americanilor să spună, “prezidențial”.

Mitt Romney a fost mai ezitant, a cam repezit-o de câteva ori pe moderatoare și, chiar dacă s-a descurcat bine, a fost umbrit de un Barack Obama mult mai în formă decât la prima dezbatere. Dacă Romney ar candida împotriva unui John Kerry, poate că l-ar bate. Cu Obama, însă, are în continuare doar a doua șansă.

Învățătura pentru noi, dacă e să extragem una, este că poți face o impresie proastă, bună sau foarte bună prin modul în care îți pregătești și susții ideea. Iar asta poate însemna un client câștigat sau un loc de muncă mai bun.

Spor!

Dacă vrei să vezi un rezumat al dezbaterii, click aici.

Dacă vrei să vezi toată dezbaterea de azi dimineață:

Probabil te numeri și tu printre cei care, la o mutare dintr-o locuință în alta, constată cât de multe lucruri s-au strâns prin casă. Facem ce facem și se adună pe lângă noi tot felul de obiecte sau haine care, deși utile odată, acum ne sunt indiferente sau chiar ne încurcă.

În ultimii ani am parcurs zeci de cărți despre managementul timpului, organizarea informațiilor, planificare, work-life balance și alte teme conexe. Am facut-o dintr-un motiv pe care ți-l voi prezenta foarte curând.

Una dintre cărți mi s-a părut foarte utilă în aerisirea spațiului din jurul nostru, motiv petru care mă gândeam să ți-o recomand. Este vorba despre “The Joy of Less”, de Francine Jay.

Iată trei dintre ideile și recomandările cărții:

1. Test pentru lucrurile tale.

Uită-te la unul dintre ele și întreabă-te: “dacă te-ai strica sau te-aș pierde, te-aș înlocui? Sau aș răsufla ușurat că am scăpat de tine?”

Lucrurile din jurul tău trebuie să fie utile. Iar pentru a afla cât de utile sunt, întreabă-te cât de mult sau cât de des le folosești. În engleză treaba asta s-ar exprima așa, în cuvintele autoarei: “to be useful, an item must be used”.

2. Cum scapi de lucruri?

Odată ce-ai decis să mai renunți la obiecte sau haine, nu e nevoie să le arunci pe fereastră. Ține undeva într-o debara sau în garaj o cutie cu lucruri de donat. Când dai de ceva ce nu-ți mai folosește, pune obiectul respectiv în cutie. Iar când e plină cutia, fă o bucurie cuiva. Sigur se găsesc oameni bucuroși să primească ce ție nu-ți mai folosește.

Autoarea recomandă trei categorii în care să-ți gândești lucrurile. Philip Kotler le-ar zice “Cei 3 T”: Trash, Treasure, Transfer. Paragraful de mai sus se referă evident la Transfer.

3. “If one comes in, one goes out”

Uite un principiu mai dificil de aplicat, dar foarte sănătos. Probabil lucrurile se întâmplă cam așa: constați că un obiect din casă ar trebui înlocuit – aspirator, televizor, laptop sau altceva. Poate arată rău, poate nu mai funcționează impecabil, poate e rămas în urmă. Începi să cauți un înlocuitor mai bun, mai frumos, mai grozav, mai funcțional etc. După ce-l cumperi, se întămplă ceva ciudat: nu-ți vine să renunți la vechiul obiect. Te gândești că are și acela utilitatea lui, te gândești să-l ții de rezervă sau pentru vreo situație excepțională. Uite cum ideea de a înlocui s-a transformat într-o acțiune de a adăuga.

Pentru a-ți mai aerisi spațiul de acasă sau de la serviciu, trebuie să fii gata să renunți la unele lucruri, fără ca asta să însemne că risipești bani sau că arunci lucruri bune. Le poți vinde sau le poți da altora, cărora le-ar prinde bine, dacă nu mai ai nevoie de ele. Și, pe de altă parte, trebuie să reziști tentației de a tot acumula haine, accesorii, pantofi, gadget-uri sau alte obiecte.

Cartea e plină de exemple concrete și utile, are idei multe și valoroase așa că dacă ești preocupat să treci mai light prin viață, ca să te poți mișca mai ușor și să te bucuri de spațiu fizic și mental, îți recomand călduros lectura cărții.

Uite pagina autoarei: http://www.missminimalist.com

In cadrul celei de-a 9-a editii a acestei conferinte, care reuneste de fiecare data aproximativ 4500 de lideri de business din lumea intreaga, s-au prezentat idei valoroase, despre care poate voi scrie intr-un articol viitor.
Acum as vrea sa descriu pe scurt cateva stiluri diferite de prezentare, cu cate un indemn pentru tine.
Jack Welch
Pe scena la fiecare editie de pana acum, fara speech ci doar raspunzand intrebarilor moderatorului si ale participantilor, Jack Welch demonstreaza ca si o sesiune de q&a poate fi interesanta. Daca raspunzi succint, daca te exprimi foarte direct, spunand lucrurilor pe nume, daca ai suficient „material” cat sa exemplifici elocvent si sa adaugi perspective noi subiectului, daca mai strecori cate o gluma pe ici pe colo, atunci oamenii raman atenti si nu-si scot smartphone-urile sa vada ce s-a mai intamplat prin lumea lor.
Robert Gates
Fost sef al CIA si Secretar al Apararii, lucrand cu 7 presedinti americani de-a lungul carierei, dintre care cu ultimii 4 in mod direct, Robert Gates a fost urmarit cu atentie de intreaga audienta. Stilul a fost mai putin efervescent decat al lui Welch, speechul a fost citit de pe hartie iar q&a a fost destul de domol. Cu toate acestea, prezentarea a fost memorabila. Cum sa nu fii atent la ce spune cineva care mentioneaza calm ca „in urma celor intamplate atunci, i-am cerut imediat demisia comandantului US Air Force” (care, ca fapt divers, dispune de 5573 avioane, potrivit Wikipedia)?
Deci, daca ai si tu un CV ca al dumnealui, atunci poti sta jos in timp ce prezinti, poti tusi cat vrei, poti citi de pe o foaie in loc sa vorbesti liber si poti face si alte lucruri nerecomandate. Daca nu ai CV ca al dumnealui si totusi vrei sa ai impact in prezentare, atunci e de muncit pentru ea.
Jez Frampton
Probabil nu stii cine e. Nu-i bai, nici noi n-am stiut. E seful Interbrand, compania care prezinta anual topul celor mai valoroase branduri. Ne-a prezentat in premiera clasamentul pe 2012 si l-am urmarit toti cu atentie. Prin contrast fata de Robert Gates, nu ne-a pasat prea mult ca nu are personalitatea sau experienta acestuia. Daca ceea ce ai de spus e de mare interes pentru audienta, e nou si bine structurat, poate iesi o prezentare memorabila. Ca dovada ca tema omului e interesanta, parca vad ca vei da click mai jos pe linkul care te duce la topul cu pricina.
Fareed Zakaria
O ora de prezentare fara slideuri. Asta a fost sesiunea cunoscutului analist geopolitic. Dar oamenii au apreciat trecerea in revista a marilor evenimente economice, sociale si politice ale ultimilor 50 de ani intr-un mod in care s-a putut evidentia un optimism rezonabil fata de contextul aparent ingrijorator al prezentului.
Reteta: cursivitate si claritate, fapte si nu pareri fara substanta, referiri fecvente la lucruri foarte importante pentru audienta.
Michael E. Porter
Autoritate de necontestat in dezbaterile despre strategie, Porter a abordat un subiect neasteptat. Cand lumea se pregatea sa mai afle inca o data ce trebuie sa faca si ce trebuie sa nu faca in propria companie, experimentatul profesor al Harvard a propus o directie noua.
A construit foarte meticulos argumentatia. A vorbit despre context, despre fundamentele businessului, a trecut in revista evolutia istorica a subiectului si apoi a descris cu precizie ce-ar fi de facut. Cei 4500 de mari lideri au parut niste studenti in aula universitatii, carora profesorul le atrage atentia asupra unor lucruri importante dar ignorate sau tratate nepotrivit. Incheierea nu a fost „thank you” ci „this is the challenge. Are you up to it? Let me know of your progress”. Aplauzele au fost precedate de cateva momente de liniste.
Uite o veste buna pentru cei care au tot auzit ca umorul e important in prezentari: se poate si fara. La Porter n-a fost nimic de ras, nici macar de-un zambet. In schimb ce a fost a fost beton. Deci daca zici ca nu ti se potriveste umorul in prezentari, afla ca se poate sa ai impact si fara el. Doar ca ai de construit mult.
Jim Collins
Probabil cea mai buna prezentare a forumului. Cu de toate, in masuri potrivite: un fir rosu valoros, o structura clara, exemple si istorioare bine alese, umor natural, o pasiune vizibila a speakerului pentru subiect, toata prezentarea pentru si despre audienta, evidentieri prin mici pauze in vorbire sau prin body language, indemnuri utile la final. De manual prezentarea.
Bonus: prima dezbatere Romney – Obama
Lumea zice ca dezbaterea a fost castigata de Romney. La capitolul stil, foarte important pentru poporul american, asa e. Romney a fost pregatit temeinic de echipa lui, pana la fiecare detaliu, pentru fiecare aspect al dezbaterii, inclusiv pentru momentele cand nu zici nimic – in care se uita calm si zambind la Obama, spre deosebire de acesta care, cand nu era la rand, se uita ingandurat in pamant. Am auzit un democrat spunand ca Romney s-a pregatit pentru dezbatere mai mult decat s-a pregatit Eisenhower pentru D-Day. O fi, dar la capitolul stil a iesit foarte bine.
Obama, in schimb, parea cu mintea in alta parte. Parca-i citeai pe fata gandurile: „la cata treaba am de facut acum ca presedinte, eu stau aici si discut discutii”. Vorbea des catre camera, poporului american, ignorand dezbaterea si dand senzatia ca evita confruntarea. Calmul lui obisnuit a parut moale. Mesajele importante, spuse prea des, au dus cu gandul la faptul ca e in pana de idei si de cuvinte.
La continut, Obama a fost consecvent campaniei sale si a punctat treburile importante, in timp ce Romney a adus in discutie idei noi, unele contradictorii cu ce declarase in campanie pana acum.
In concluzie: nu exista un singur mod de a prezenta bine. Abordarile difera in functie de prezentator, audienta si subiect. Dar in toate cazurile, pregatirea temeinica e ingredientul de baza.
World Business Forum: www.wbfny.com. Urmatoarea editie: 1-2 octombrie 2013.
Interbrand: www.interbrand.com
%d blogeri au apreciat asta: