… and underestimate what they can do in a year”, spune fondatorul companiei de training TMI, Claus Moller. Da, stim ce se spune despre rezolutiile de inceput de an, ca nu duc prea departe, ca nu are rost sa te legi la cap cu ele, ca te bucuri in ianuarie si te intristezi in februarie. La fel poti spune despre cutite, ca nu sunt bune pentru ca te poti taia cu ele. Dar un bucatar fara cutit e ca bicicleta fara pedale. Ce sa facem acum, sa nu mai avem scopuri? Si nu este inceputul unui nou an o ocazie buna de a ne gandi un pic la drumul pe care mergem?

Principala problema a rezolutiilor azi este ca ele vin pe un fond de confort, pentru foarte multi dintre noi. Se traieste bine, exista mancare, entertainment, oportunitati, locuri de munca suficient de caldute, deci daca un scop un pic mai indraznet nu e atins, nu e ca si cand n-am ramane cu nimic, motiv pentru care oamenii nici nu se zbat prea tare (dar dau vina pe „rezolutii”).

Daca vrei sa iesi un pic din acest confort si sa dai o valoare mai mare propriului timp, poti lua in calcul cele 4 idei de mai devreme, dintre care doua de continut:

– investeste in tine, ca sa poti face mai mult pentru familie, cariera, societate sau ce e important pentru tine;

– pune deoparte timp de calitate pentru a-ti indeplini obligatiile asumate. „Overdeliver” este singura varianta multumitoare acolo

si doua de mod de lucru:

– nu umple tot timpul cu activitati si spune NU foarte des. Lasa loc pentru lucrurile importante si neurgente;

– transforma orice obiectiv intr-o rutina saptamanala sau zilnica. Pune cate o zi si o ora in agenda si fa ce-ai zis ca faci.

Acum e vremea sa stabilesti ce vrei si sa treci la treaba, zi cu zi. Nu aglomera ziua, pune doar ce trebuie si se prea poate sa constati spre finalul anului ca obiectivele au fost atinse. Altfel spus, slow down the day to speed up the year.

Succes!

(imaginea e din filmul Turbo al DreamWorks Animation)

Mi-am propus la inceput de 2016 sa citesc o carte pe saptamana. Se incheie anul imediat si raportez cu bucurie 52 de carti citite si (aproape toate) conspectate.

Doua concluzii:

– ritmul acumularii de idei a fost mult mai mare decat cel in care am putut sa le aplic. Dar le am la indemana, bine structurate, pentru cand le vine vremea;

– disciplina e „mama lor”, daca-mi permiti o exprimare mai putin stiintifica. Eforturile pe sarite, cand ai vreme, in valuri imprevizibile, n-au nici pe departe forta si rezultatele unui efort constant.

Am crezut mereu in puterea rutinelor – le vedem la sportivii de performanta, le vedem la pilotii de avioane, le vedem la aproape oricine care vrea rezultatele sus si stresul jos – si ele sunt o recomandare pe care o fac mai calduros ca oricand.

Cu totii avem rutinele noastre, apropo, doar ca unele doar ocupa timpul, fara sa lase ceva mai valoros in loc. Ale tale care au fost in 2016? Si care ai vrea sa fie in 2017?

Uite mai jos cartile citite in 2016, intr-o alta poza decat cea de sus. La ele se adauga altele citite pe Kindle: Confessions of the Pricing Man, What Happens in Vegas Stays on YouTube, Profit First, Storytelling With Data, The Nondesigner’s Design Book, Traction – Get a Grip on Your Business, That’s Not How We Do It Here, Talking To Crazy, Competing Against Luck, Move Your Bus, Never Split The Difference.

Pe 11 noiembrie 2005 se stingea din viata cel care a fost principalul nume in gandirea de management, Peter F. Drucker. Cartile lui au inspirat milioane de oameni. Folosim unele dintre ideile sale aproape in fiecare zi fara sa ne dam seama. A fost coach pentru Jack Welch si, prin doua intrebari bine formulate, l-a ajutat sa defineasca planul de bataie care a crescut capitalizarea bursiera a General Electric de la 14 miliarde $ la 400 miliarde $ sub conducerea sa. A fost un indrumator major pentru Jim Collins, provocandu-l la o maniera de a gandi care, in timp, ne-a adus cartile Built to Last, Good to Great sau How the Mighty Fall.

Avem de la Drucker un raft intreg de carti si o serie de citate valoroase. Dintre ele, vi-l supun atentiei pe cel din titlu. In contextul de azi, in care „if you can dream it, you can do it” si „aim for the moon; even if you miss it, you’ll be among the stars” au fost depasite de alte idei si mai halucinante, de indemnuri de a face absolut tot ce vrei, de a indrazni, de a „valorifica oportunitatile”, acum si aici, fara limite si fara prea multa planificare, Drucker ne aduce cu picioarele pe pamant subliniind nevoia de a ne ocupa de lucrurile la care ne-am angajat.

Asa ca atunci cand iti faci planurile pentru noul an, lasa timp suficient si lasa energie suficienta pentru angajamentele pe care ti le-ai luat deja. Care sunt duty-urile tale? Ce-ai promis? Poate o casnicie, poate esti parinte, poate ai o sefa care ti-a intins nu o mana ci ti-a dat incredere cu carul cand inca era evident ca nu o meriti.

Desigur, vrei multe, dar ce obligatii ai? Acestea nu apar si dispar ca vanzatorii de umbrele ci, odata luate, ele raman cu tine multa vreme. Si potrivit lui Drucker, pe care nu cred ca ar trebui sa-l contrazicem noi acum, acestea ar trebui sa aiba prioritate in fata want-urilor ce iti trec stralucitoare prin fata in fiecare zi.

„Da, dar eu vreau sa schimb lumea!!!”. In regula. Tinand cont ca nu putem merge toti la Washington (sau in alta parte), primul loc in care schimbam lumea suntem noi insine. Al doilea loc il formeaza cei din jurul nostru, fata de care suntem angajati la cate ceva.

(Ilustratia nu e facuta de mine ci e, desigur, a producatorilor filmelor Minions, Illumination si Universal).

Mai tii minte verbele modale? Le gasim si in afara orelor de engleza. De exemplu: companiile isi conduc oamenii prin MUST (trebuie sa vii la serviciu, trebuie sa respecti procedurile astea, trebuie sa completezi rapoartele astea), stimuleaza MAY (da, ai voie sa vii cu idei, sa propui imbunatatiri, chiar ne-am bucura daca ai face-o) dar platesc dupa CAN: „can you deliver?”, „can you handle this project?”, „can we trust you with this team?”.

Daca vrei sa ai o viata calduta in corporatii, e suficient sa stai bine la MUST. Cat timp respecti tot ce e de respectat, nu prea te da nimeni afara. Pentru o viata mai animata trebuie sa inscrii puncte la MAY: pune-ti mintea la contributie si propune ceva nou, intreaba ce-ar fi daca x?

Dar adevaratele succese profesionale vin cand mergi mai departe si demonstrezi nu numai ca poti pune intrebari istete ci ca poti livra rezultatele pe care compania pune pret. Asta e ceea ce se plateste, asta e ce se cauta, un CAN cu litere ingrosate. In special daca are si un „now” dupa el. Angajatorul e mai putin interesat daca esti pasionat de ceva sau daca stii cate-n luna si-n stele. E foarte interesat sa poti livra, sa duci la bun sfarsit un proiect, sa-ti atingi targetele ambitioase care ti s-au propus, sa duci echipa la un nivel superior de performanta.

Nota pentru antreprenori: spre deosebire de angajati, care pot trai rezonabil cu MUST si MAY, in antreprenoriat acestea au o valoare aproape de zero. Singurul care conteaza, singurul care misca firma din loc este CAN.

Intrebare de final de an: cat de mult ti-ai crescut CAN-ul profesional in 2016? Ai acum o capacitate mai mare de a-ti indeplini obiectivele decat aveai in urma cu un an? Pentru ca, foarte probabil, tintele pe 2017 iti vor fi setate mai sus (de catre altii sau de catre tine). Desigur, toti putem spune ca am capatat oricum experienta, ca am dat cu capul, ca am mai aflat noutati, deci am crescut acest CAN. Dar intrebarea este daca ai avut si daca ai dus la bun sfarsit un plan constient asumat de a deveni mai bun.

A-ti creste capacitatea de a livra rezultate e una din principalele directii in care iti poti stabili ceva pentru anul urmator, daca vrei. Si e una dintre cele mai bune investitii de timp si de bani pe care cineva le poate face.

Nu disparea azi singur cu bicicleta pe campie, lasa stirile pentru cine vrea sa se enerveze, munca poate astepta si pana luni pentru ca oricum nu se termina niciodata. Daca ai vreun copil prin preajma, ciufuleste-l si gadila-l toata ziua.

• Ai de luat acte? Sunt pe drumul spre iesire sau ascunse pe undeva, de-ti trebuie 5 minute sa ajungi la ele? Ai copii dupa ele, in caz ca le ratacesti?
• Telefonul e incarcat? Ca la indemana sigur e, in vremurile de azi.
• Iei poze, arhiva familiei? Sa speram ca nu e intr-un hard-disk de 6kg, sub o masa, prins in cabluri ca intr-o panza de paianjen.
• Ce mai iei? Probabil nu badge-ul si laptopul companiei.

Solutii exista, trebuie doar sa le avem pregatite si sa fim disciplinati in a pune lucrurile la locul lor, de fiecare data. Cand vorbim despre documente la indemana in cursurile de Time Management, miza e mai mica. Dar principiile raman valabile in fiecare zi.

Stirea ca serviciul Netflix e disponibil si in Romania s-a propagat rapid in ultimele zile. Au aparut imediat si comparatii, atat cu serviciile similare locale, cat si cu solutiile piratate.

Iti propun sa dam un pic “zoom out” si sa comparam Netflix si cu altceva. De exemplu cu un meci de baschet pe care l-ai putea avea cu prietenii in loc sa te uiti la un serial. Castigator – baschetul. Sau cu un joc de remi in familie. Castigator clar – remi. Sau cu un somn bun si odihnitor. Castigator prin knock-out – somnul. Nu necesita abonament, e disponibil oriunde si oricand, ne da energie, nu ne ia.

Ce ne aduce de fapt Netflix? Ne face mai isteti? Ne rezolva dintre sarcinile de pe to-do list? Unii se uita la seriale ca sa mai uite de greutatile zilei, sa se mai relaxeze un pic. Dupa o ora, dupa doua, dupa ce inchid televizorul sau laptopul, constata ca greutatile si grijile sunt tot acolo. In timpul respectiv poate se puteau rezolva cateva dintre ele.

Desigur ca avem nevoie cu totii de un pic de relaxare, dar Netflix e doar inca una dintre tentatiile care ne consuma timp fara sa puna ceva de valoare in loc. Rareori sentimentul de relaxare e mai cuprinzator decat atunci cand inchei cu bine o sarcina importanta.

Se poate construi un zgârâie-nori mai înalt decât Empire State Building pe un teren de 13m x 30m? Pare imposibil. Dar dacă dezvoltatori tenace angajează arhitecți îndrăzneți, cu gândul la milionari cheltuitori, atunci lucrurile se schimbă.

Dacă e să se construiască undeva așa ceva, deocamdată răspunsul e doar New York. Londra, Shanghai, Dubai sau Singapore încă nu au mixul de atractivitate („a view over Central Park” încă face toți banii), istoric (începând cu primul zgârâie-nori, Flatiron Building, 1902), de centru financiar, de destinație sau reședință pentru miliardari, de restricții în construcții, de preț al terenului și de miraj pe care îl are New York.

Clădirea de la 111 west 57th a primit toate aprobările iar lucrările de construcție încep în primăvara anului 2014. Turnul de sticlă din vecinătate, de la 157 west 57th (proiect numit One57) e deja ridicat și pare imens prin comparație cu celelalte clădiri. Cu toate acestea, va fi mai scund cu aproximativ 100 de metri (hotelul InterContinental București are în total 77m în înălțime) decât clădirea numită deja „World’s Skinniest Skyscraper”.

Latura de la stradă a terenului, pe 57th, este de 13m. Iată mai jos cum va arăta strada…

și ce era acolo înainte.

Am prezentat acest proiect ca exemplu al unui scop de tipul „This is impossible. Unless…”, despre care am vorbit alaltăieri.

Imaginile cu proiectul cladirii sunt de la Arch Daily și SHoP Architects.