Când companiile multinaționale au început să vină în România, în anii ’90, au adus cu ele o serie de noutăți: programul de muncă de la 9 la 17, care ocupa practic toată ziua, spre deosebire de obișnuitul 7:30 – 15:30, diferențele salariale între oameni pe aceleași posturi – privite la vremea respectivă ca o ciudățenie și ca o sursă de conflicte, mai degrabă decât ca un factor motivator – și multe alte obiceiuri. Printre ele, tehnica sandwich pentru a da feedback. Adică dacă vrei să critici pe cineva atunci începe cu ceva pozitiv, spune apoi ce nu e în regulă și încheie tot cu ceva bun.

Probabil toți am primit și dat feedback negativ în acest fel, la un moment dat.

De câțiva ani însă, cam toată lumea știe cum e cu sandwich-ul iar tehnica asta și-a pierdut orice urmă de eficacitate. Când omul e invitat să ia loc pentru că vrei să-i spui tu ceva, când expiri îngândurat și apoi afișezi un zâmbet strâmb, el știe ce urmează. În timp ce tu expui oarecum nenatural niște calități ale sale, colegul tau nu te ascultă ci se întreabă când vine acel enervant “dar”; se gândește ce-o fi greșit, ce-i vei spune și care vor fi consecințele. Sau poate chiar se pregătește să-ți spună și el câte ceva de dulce.

Puține lucruri sunt mai artificiale decât “aș vrea să-ți spun că.. ne place de tine, ăă, te-ai integrat bine și.. și apreciem eforturile pe care le faci în fiecare zi” când chiar și gândurile tale în momentul respectiv, nu numai ale interlocutorului, sunt la posibilele tensiuni din minutele următoare.

Fă-ți un bine, și ție și colegilor tăi, și renunță la tehnica asta. Ea nu mai ține decât poate la copii, când sunt încă mici. Dar și ei se prind repede că degeaba ai început tu cu vorbe bune, sigur urmează o scărpinătură din moment ce ești serios iar ceilalți membri ai familiei ori s-au retras discret ori, dimpotrivă, stau gură cască și se uită la voi ca la un meci de box în care sportivii deocamdată doar se tatonează dar sigur urmează și niște crosee.

Dacă vrei să critici pe cineva, treci direct la subiect. E o formă de respect. Cel mai bine e să vorbești despre fapte (“raportul nu are date despre acțiunile concurenței”), nu despre aprecieri subiective (“nu sunt mulțumit de raport”). Descrie consecințele comportamentului nepotrivit sau ale rezultatului nesatisfăcător (“acest raport e un ingredient cheie în deciziile care se vor lua. Compania poate pierde bani mulți alegând variante însuficient documentate”). Eventual, solicită acțiuni concrete de îndreptare, când acestea nu sunt evidente în baza celor de mai sus.

La finalul discuției, după ce există un acord asupra comportamentului nepotrivit și asupra pașilor următori, poți spune câteva treburi pozitive.

Curaj la dat feedback și calm la primit!