La sală se cântăresc și grașii, și slabii

Aproape de fiecare dată când ajung pe la o sală de fitness constat un lucru interesant: cântarul din vestiar e vizitat și de grași, și de slabi. Atât unii cât și ceilalți urcă pe el cu speranță și coboară bucuroși, triști sau nervoși, rareori indiferenți.

Te intrebi de ce urcă grașii, când e evident că trebuie să dispară încă vreo 20 de kilograme de pe ei, dacă nu mai multe, înainte să le fie de vreun folos precizia cântarului.

Te întrebi de ce urcă slabii sau cei cu brațele mușchiuloase și cu six-pack-ul la vedere. Uneori mă gândesc că urcă doar pentru a-i scoate din sărite pe ceilalți.

Cred că și unii, și ceilalți urcă nu neaparat pentru a afla exact câte kilograme au, ci pentru a-și monitoriza progresul. Când vrem să slăbim, cred că toți facem asta. Vrem să vedem cum stăm azi față de ieri sau față de săptămâna trecută. Chiar dacă încă n-am ajuns la destinație, vrem să vedem o îmbunătățire, vrem să aflăm printr-o măsurătoare obiectivă că am am mai avansat un pic. Iar când cântarul ne dă vești bune, ne simțim mai bine și mai puternici.

E un mod de lucru foarte bun, e un instrument pentru progres extrem de eficace și uite că-l știm cu toții fără să ni-l fi spus cineva în vreun curs sau într-o carte.

Scriu aceste rânduri pentru a îmi exprima constatarea că, deși folosim în mod natural acest principiu în anumite domenii, nu-l prea folosim în altele, ceea ce ne împiedică să fim mai productivi.

Cine vrea să slăbească 10 kilograme e mulțumit dacă azi e un pic mai ușor pe cântar decât era ieri și e gata să meargă la sală și mâine și poimâine, pentru a mai slabi câte puțin. Cine are de făcut o prezentare sau un raport, pe de altă parte, de multe ori preferă să-l amâne pe mâine doar pentru că azi nu are timp suficient pentru a se ocupa de sarcină în întregime. E mult mai sănătos să începi și să faci câte ceva din raportul respectiv, în timpul pe care-l ai azi, să continui cu încă o bucată mâine, în limita disponibilității de timp de mâine și să-l închei apoi poimâine, ocupându-te de ultima bucată, decât să-l tot amâni până când vei găsi timpul și dispoziția de a rezolva proiectul dintr-o singură tranșă.

Asta e esența gestionării sarcinilor de tip elefant, așa cum le numește compania TMI.

Așa că dacă ai citit până aici și îți dai seama că ai și tu o sarcină greoaie de care încă nu te-ai apucat pentru că n-ai crezut că o poți termina în cât timp ai acum la dispoziție, închide cu calm și hotărâre fereastra și apucă-te totuși de ea. Important e să progresezi câte puțin, chiar dacă nu atingi marea țintă azi.