În fiecare zi, când se lasă întunericul, sute de mii de copii români care au orele de dupămasă se uită la ceas, oftează și-și zic “of, mai am încă două ore”. De ce trebuie să aibă ore chiar și de la 6 seara? În principal pentru că multe școli nu au săli suficiente ca să-i primească pe toți elevii în prima parte a zilei. Dar stai un pic, că de două luni copiii fac orele de-acasă, online, nu mai au această limitare. Și din păcate nimeni nu se așteaptă ca din 11 ianuarie toți elevii să umple din nou sălile de clasă, nu-i așa? Poate mai trec alte două luni până când se va întampla asta.

Și atunci, când știm că nu toate slot-urile de dimineață ale profesorilor sunt pline, când știm că oamenii sunt mai productivi dimineața, cum de nu se adaptează rapid orarul pentru ca toți copiii, chiar și într-o școală cu mulți elevi, să studieze cândva între 8 și 16? Sau măcar nu mai târziu de ora 17? “Unii elevi au meditații dimineața”, “este foarte foarte greu să refacem acest puzzle al distribuției orelor”, “nu poți mulțumi pe toată lumea”, “nu știm cât mai durează școala online”, “nu se poate ca elevii  să aibă 3 ore, apoi 2 ore pauză, apoi incă 3 ore de școală, pentru ca nu-și vor aminti când să intre la oră și oricum ce-ar face în acele 2 ore de pauză?”. “Trebuie să ne adaptăm”. Desigur, trebuie, dar exact asta nu facem păstrând orarul la fel în loc să-l gândim optim pentru școala de-acasă.

Se schimbă contextul, dar comportamentele rămân. Mereu există un delay, mereu există un anume blocaj care întârzie schimbarea.

Există o mulțime de studii pe animale, unde comportamentul lor ni se pare ciudat. Ca să dau un singur exemplu: într-un acvariu se montează un perete de sticlă între pești și mâncarea lor. Ei o văd, încearcă să ajungă la ea dar se tot lovesc de perete, nu-și dau seama ce se întâmplă și după alte câteva încercări, renunță. Apoi oamenii „răi” scot peretele transparent și cu toate că peștii pot înota acum în voie prin tot acvariul și ajung chiar și în zona mâncării, nu se ating de ea pentru că în mintea lor este imposibil să se ajungă la mâncare.

Din 2015 nu mai este obligatorie ștampila între firme, dar încă o mai vezi pe multe acte și chiar există destule companii – chiar private mari, nu doar instituții de stat (unde dacă mergi fără ștampilă ești trimis instantaneu la plimbare) – care insistă să o ceară partenerilor.

Mintea se schimbă mai încet decât vremurile.

Covid-19 a adus multă suferință și nicio referire la acest virus nu cred ca poate începe altfel. Dar covid-19 a și scos din joc mulți pereți transparenți, făcând aproape totul în jurul nostru să arate altfel acum decât în urmă cu 10 luni. Iar pe lângă o serie de oportunități care așteaptă să fie valorificate, asta înseamnă și că sunt unele lucruri pe care trebuie să le facem altfel, n-avem încotro, dacă nu vrem să arătăm ca peștii din acvariu. 

Vremurile s-au schimbat brusc, au venit altele, dar care încă nu lucesc vederii noastre. Oamenii în majoritatea lor lucrează de acasă, dar încă se mai cer facturi tipărite și semnături neelectronice pe contracte de valori mici. Astfel, zeci de mii de plicuri nenecesare continuă sa circule zilnic. Mii de drumuri se fac la birou sau în altă parte doar pentru a tipări ceva, pentru a semna ceva. Copiii nu sunt în săli de clasă dar au programul ca și când ar fi îngrădiți de ele. Angajații nu mai sunt sub privirea șefilor, dar unii dintre ei continuă să vrea să afle ce le fac oamenii în fiecare moment.

Dacă dăm zoom out un pic, vedem în istorie o serie de oameni care au fost nu în urma vremurilor ci inaintea lor. De la „I have a dream” și până la “One more thing” și continuând cu multe alte exemple atât înainte cât și după acest interval, am avut privilegiul sa-i cunoaștem pe acești oameni speciali, să-i admiram, să beneficiem de pe urma acțiunilor lor sau poate să-i numim ciudați doar pentru a ne da cu palma peste frunte câțiva ani după aceea.

Putem fi toți înaintea vremurilor noastre? Cu siguranță nu. Autorul acestui text în mod cert nu sugerează asta despre sine, conștient fiind de vânătăile pe care le mai are pe frunte de la multiplele “aha-uri”, dintre care, spre nemândria lui, unele destul de întârziate.

Dar dacă nu putem fi cu toții înaintea vremurilor, atunci măcar să fim atenți să nu rămânem prea mult în urmă, nu?

Ascultă aici, dacă vrei, primul capitol al celui mai recent audiobook, Communication Skills – Profilurile Comunicaționale. Capitolul include și un link la care să-ți faci on-line un assessment al profilului tău comunicațional.

Enjoy!

turbo… and underestimate what they can do in a year”, spune fondatorul companiei de training TMI, Claus Moller. Da, stim ce se spune despre rezolutiile de inceput de an, ca nu duc prea departe, ca nu are rost sa te legi la cap cu ele, ca te bucuri in ianuarie si te intristezi in februarie. La fel poti spune despre cutite, ca nu sunt bune pentru ca te poti taia cu ele. Dar un bucatar fara cutit e ca bicicleta fara pedale. Ce sa facem acum, sa nu mai avem scopuri? Si nu este inceputul unui nou an o ocazie buna de a ne gandi un pic la drumul pe care mergem?

Principala problema a rezolutiilor azi este ca ele vin pe un fond de confort, pentru foarte multi dintre noi. Se traieste bine, exista mancare, entertainment, oportunitati, locuri de munca suficient de caldute, deci daca un scop un pic mai indraznet nu e atins, nu e ca si cand n-am ramane cu nimic, motiv pentru care oamenii nici nu se zbat prea tare (dar dau vina pe „rezolutii”).

Daca vrei sa iesi un pic din acest confort si sa dai o valoare mai mare propriului timp, poti lua in calcul cele 4 idei de mai devreme, dintre care doua de continut:

– investeste in tine, ca sa poti face mai mult pentru familie, cariera, societate sau ce e important pentru tine;

– pune deoparte timp de calitate pentru a-ti indeplini obligatiile asumate. „Overdeliver” este singura varianta multumitoare acolo

si doua de mod de lucru:

– nu umple tot timpul cu activitati si spune NU foarte des. Lasa loc pentru lucrurile importante si neurgente;

– transforma orice obiectiv intr-o rutina saptamanala sau zilnica. Pune cate o zi si o ora in agenda si fa ce-ai zis ca faci.

Acum e vremea sa stabilesti ce vrei si sa treci la treaba, zi cu zi. Nu aglomera ziua, pune doar ce trebuie si se prea poate sa constati spre finalul anului ca obiectivele au fost atinse. Altfel spus, slow down the day to speed up the year.

Succes!

(imaginea e din filmul Turbo al DreamWorks Animation)

pantis-books-read-2016-backMi-am propus la inceput de 2016 sa citesc o carte pe saptamana. Se incheie anul imediat si raportez cu bucurie 52 de carti citite si (aproape toate) conspectate.

Doua concluzii:

– ritmul acumularii de idei a fost mult mai mare decat cel in care am putut sa le aplic. Dar le am la indemana, bine structurate, pentru cand le vine vremea;

– disciplina e „mama lor”, daca-mi permiti o exprimare mai putin stiintifica. Eforturile pe sarite, cand ai vreme, in valuri imprevizibile, n-au nici pe departe forta si rezultatele unui efort constant.

Am crezut mereu in puterea rutinelor – le vedem la sportivii de performanta, le vedem la pilotii de avioane, le vedem la aproape oricine care vrea rezultatele sus si stresul jos – si ele sunt o recomandare pe care o fac mai calduros ca oricand.

Cu totii avem rutinele noastre, apropo, doar ca unele doar ocupa timpul, fara sa lase ceva mai valoros in loc. Ale tale care au fost in 2016? Si care ai vrea sa fie in 2017?

Uite mai jos cartile citite in 2016, intr-o alta poza decat cea de sus. La ele se adauga altele citite pe Kindle: Confessions of the Pricing Man, What Happens in Vegas Stays on YouTube, Profit First, Storytelling With Data, The Nondesigner’s Design Book, Traction – Get a Grip on Your Business, That’s Not How We Do It Here, Talking To Crazy, Competing Against Luck, Move Your Bus, Never Split The Difference.

pantis-books-read-2016-front

gru
Pe 11 noiembrie 2005 se stingea din viata cel care a fost principalul nume in gandirea de management, Peter F. Drucker. Cartile lui au inspirat milioane de oameni. Folosim unele dintre ideile sale aproape in fiecare zi fara sa ne dam seama. A fost coach pentru Jack Welch si, prin doua intrebari bine formulate, l-a ajutat sa defineasca planul de bataie care a crescut capitalizarea bursiera a General Electric de la 14 miliarde $ la 400 miliarde $ sub conducerea sa. A fost un indrumator major pentru Jim Collins, provocandu-l la o maniera de a gandi care, in timp, ne-a adus cartile Built to Last, Good to Great sau How the Mighty Fall.

Avem de la Drucker un raft intreg de carti si o serie de citate valoroase. Dintre ele, vi-l supun atentiei pe cel din titlu. In contextul de azi, in care „if you can dream it, you can do it” si „aim for the moon; even if you miss it, you’ll be among the stars” au fost depasite de alte idei si mai halucinante, de indemnuri de a face absolut tot ce vrei, de a indrazni, de a „valorifica oportunitatile”, acum si aici, fara limite si fara prea multa planificare, Drucker ne aduce cu picioarele pe pamant subliniind nevoia de a ne ocupa de lucrurile la care ne-am angajat.

Asa ca atunci cand iti faci planurile pentru noul an, lasa timp suficient si lasa energie suficienta pentru angajamentele pe care ti le-ai luat deja. Care sunt duty-urile tale? Ce-ai promis? Poate o casnicie, poate esti parinte, poate ai o sefa care ti-a intins nu o mana ci ti-a dat incredere cu carul cand inca era evident ca nu o meriti.

Desigur, vrei multe, dar ce obligatii ai? Acestea nu apar si dispar ca vanzatorii de umbrele ci, odata luate, ele raman cu tine multa vreme. Si potrivit lui Drucker, pe care nu cred ca ar trebui sa-l contrazicem noi acum, acestea ar trebui sa aiba prioritate in fata want-urilor ce iti trec stralucitoare prin fata in fiecare zi.

„Da, dar eu vreau sa schimb lumea!!!”. In regula. Tinand cont ca nu putem merge toti la Washington (sau in alta parte), primul loc in care schimbam lumea suntem noi insine. Al doilea loc il formeaza cei din jurul nostru, fata de care suntem angajati la cate ceva.

(Ilustratia nu e facuta de mine ci e, desigur, a producatorilor filmelor Minions, Illumination si Universal).

pink-porsche
Sa intram putin intr-o tema laterala, pentru a da un sens foarte practic discutiei: banii. Simplificand, putem spune ca oamenii se impart in 4 categorii, dupa cati bani cheltuie:
  1. Cei care cheltuie mai mult decat castiga. Aici intra, printre altii, poporul american, care cheltuie in medie 109$ la fiecare 100$ castigati;
  2. Cei care cheltuie tot ce-si permit sa cheltuie. Isi permit o masina scumpa, o cumpara. Isi permit un apartament mai mare, desi actualul e foarte bun, se muta cu prima ocazie. Isi permit o vacanta care costa cat o masina, o iau si se bucura de ea. Cand sunt intre job-uri, au probleme;
  3. Cei care cheltuie semnificativ mai putin decat si-ar permite sa o faca. Pot merge pe Luna in vacanta, dar un litoral rezonabil le e suficient si confortabil. Si-ar putea cumpara orice masina, dar conduc una sigura, frumoasa si fara briz-briz-uri, pe care nu o tot schimba la 2-3 ani. They live well below their means, cum sunt descrisi de obicei;
  4. Zgarcitii, care tin de bani dincolo de nivelul rational si locuiesc inghesuiti, mananca prost si poarta acelasi pulover pana cand devine lucios.

Cine crezi ca sunt cei mai fericiti? Probabil fiecare in felul lui. Putem argumenta oricand – nesurprinzator pana la urma – ca varianta de urmat este a 3-a. Primii traiesc cu stres. Se mai obisnuiesc cu el, dar sabia e mereu deasupra capului. Cei din categoria a patra traiesc cu frica. Cei din categoria a doua vor mereu mai mult si nimic nu ajunge sa le fie suficient. Cei din categoria a 3-a au atins un nivel la care si-au pus frau poftelor si se bucura cu adevarat de viata.

Cam la fel e si cu timpul. Primii spun DA prea multor lucruri si, oricat s-ar agita, nu le pot face pe toate. Au intentii bune, vor si cariera, si familie, si MBA, si maraton. Cei din categoria a doua au pus un pic de frau, s-au desprins cu greu din unele lucruri, dar sunt in continuare foarte ocupati. Cel putin nu mai au atat de multe frustrari, dar in agenda lor cu greu poti strecura un ac. Pe zgarciti ii intalnim foarte rar, pentru ca timpul, spre deosebire de bani, nu se poate inmagazina si tot se duce pe ceva.

Ti-as propune sa nu faci tot ce poti sa faci, oricat de atragatoare pot parea oportunitatile. Daca ti-a spus cineva ca esti istet, ca simti business-ul si ca un MBA bun e tot ce-ti lipseste, nu te arunca neaparat sa-l faci. Daca Madam de la HQ iti propune sa mergi sa conduci o filiala de-a lor de mai la Sud si mai la Est, think twice. Chiar daca pare ca merge si incape si familia, si MBA-ul de mai devreme, te poti trezi usor in prima categorie.

Nu lua un imprumut mare doar pentru ca poti. Nu-ti lua masina in culoare de highlighter doar pentru ca poti. Nu te apuca de o afacere doar pentru ca poti. Nu manca din toate felurile de la bufet doar pentru ca poti. Nu striga la angajati doar pentru ca poti.

Lucreaza sa extinzi mereu ceea ce poti face – CAN – dar evita cu orice pret sa faci tot ce poti face. Asta ca plan pentru 2017, daca vrei. Multumirea adevarata e cand ai o distanta mare intre ce poti si ce faci. Abia atunci poti spune ca ai ales, ca ai spus NU, ca ai timp.

octavian-pantis-can-may-mustMai tii minte verbele modale? Le gasim si in afara orelor de engleza. De exemplu: companiile isi conduc oamenii prin MUST (trebuie sa vii la serviciu, trebuie sa respecti procedurile astea, trebuie sa completezi rapoartele astea), stimuleaza MAY (da, ai voie sa vii cu idei, sa propui imbunatatiri, chiar ne-am bucura daca ai face-o) dar platesc dupa CAN: „can you deliver?”, „can you handle this project?”, „can we trust you with this team?”.

Daca vrei sa ai o viata calduta in corporatii, e suficient sa stai bine la MUST. Cat timp respecti tot ce e de respectat, nu prea te da nimeni afara. Pentru o viata mai animata trebuie sa inscrii puncte la MAY: pune-ti mintea la contributie si propune ceva nou, intreaba ce-ar fi daca x?

Dar adevaratele succese profesionale vin cand mergi mai departe si demonstrezi nu numai ca poti pune intrebari istete ci ca poti livra rezultatele pe care compania pune pret. Asta e ceea ce se plateste, asta e ce se cauta, un CAN cu litere ingrosate. In special daca are si un „now” dupa el. Angajatorul e mai putin interesat daca esti pasionat de ceva sau daca stii cate-n luna si-n stele. E foarte interesat sa poti livra, sa duci la bun sfarsit un proiect, sa-ti atingi targetele ambitioase care ti s-au propus, sa duci echipa la un nivel superior de performanta.

Nota pentru antreprenori: spre deosebire de angajati, care pot trai rezonabil cu MUST si MAY, in antreprenoriat acestea au o valoare aproape de zero. Singurul care conteaza, singurul care misca firma din loc este CAN.

Intrebare de final de an: cat de mult ti-ai crescut CAN-ul profesional in 2016? Ai acum o capacitate mai mare de a-ti indeplini obiectivele decat aveai in urma cu un an? Pentru ca, foarte probabil, tintele pe 2017 iti vor fi setate mai sus (de catre altii sau de catre tine). Desigur, toti putem spune ca am capatat oricum experienta, ca am dat cu capul, ca am mai aflat noutati, deci am crescut acest CAN. Dar intrebarea este daca ai avut si daca ai dus la bun sfarsit un plan constient asumat de a deveni mai bun.

A-ti creste capacitatea de a livra rezultate e una din principalele directii in care iti poti stabili ceva pentru anul urmator, daca vrei. Si e una dintre cele mai bune investitii de timp si de bani pe care cineva le poate face.

octavianpantis-ce-iei-cu-tine-la-cutremur
Cutremurul de sambata dimineata, din fericire fara pagube, ridica urmatoarea intrebare: daca ar trebui sa iesi rapid din casa, stiind ca e putin probabil sa ramana intacta, ce-ai lua cu tine si cat de la indemana sunt lucrurile respective?
  • Ai de luat acte? Sunt pe drumul spre iesire sau ascunse pe undeva, de-ti trebuie 5 minute sa ajungi la ele? Ai copii dupa ele, in caz ca le ratacesti?
  • Telefonul e incarcat? Ca la indemana sigur e, in vremurile de azi.
  • Iei poze, arhiva familiei? Sa speram ca nu e intr-un hard-disk de 6kg, sub o masa, prins in cabluri ca intr-o panza de paianjen.
  • Ce mai iei? Probabil nu badge-ul si laptopul companiei.

Solutii exista, trebuie doar sa le avem pregatite si sa fim disciplinati in a pune lucrurile la locul lor, de fiecare data. Cand vorbim despre documente la indemana in cursurile de Time Management, miza e mai mica. Dar principiile raman valabile in fiecare zi.

Imaginea e de la cutremurul din Bucuresti din 4 martie 1977, preluata de la Agerpress.

Netflix_Web_LogoStirea ca serviciul Netflix e disponibil si in Romania s-a propagat rapid in ultimele zile. Au aparut imediat si comparatii, atat cu serviciile similare locale, cat si cu solutiile piratate.

Iti propun sa dam un pic “zoom out” si sa comparam Netflix si cu altceva. De exemplu cu un meci de baschet pe care l-ai putea avea cu prietenii in loc sa te uiti la un serial. Castigator – baschetul. Sau cu un joc de remi in familie. Castigator clar – remi. Sau cu un somn bun si odihnitor. Castigator prin knock-out – somnul. Nu necesita abonament, e disponibil oriunde si oricand, ne da energie, nu ne ia.

Ce ne aduce de fapt Netflix? Ne face mai isteti? Ne rezolva dintre sarcinile de pe to-do list? Unii se uita la seriale ca sa mai uite de greutatile zilei, sa se mai relaxeze un pic. Dupa o ora, dupa doua, dupa ce inchid televizorul sau laptopul, constata ca greutatile si grijile sunt tot acolo. In timpul respectiv poate se puteau rezolva cateva dintre ele.

Desigur ca avem nevoie cu totii de un pic de relaxare, dar Netflix e doar inca una dintre tentatiile care ne consuma timp fara sa puna ceva de valoare in loc. Rareori sentimentul de relaxare e mai cuprinzator decat atunci cand inchei cu bine o sarcina importanta.

<span>%d</span> blogeri au apreciat: